Cupluri de strângere
Buna funcționare a sistemului de frânare depinde în mod direct de un cuplu de strângere corespunzător al roților.
Importanța cuplului de strângere al roților este adesea trecută cu vederea, mai ales atunci când se efectuează lucrări de înlocuire a anvelopelor. O roată prost montată, în ceea ce privește strângerea corectă a piulițelor și a prezoanelor, are o mare legătură cu vibrațiile enervante ale volanului în timpul frânării și cu funcționarea defectuoasă generală a sistemului de frânare. În plus, aceasta are consecințe grave asupra siguranței vehiculului și a pasagerilor săi.
Strângerea excesivă sau insuficientă a piulițelor sau a prezoanelor roții poate avea consecințe potențial catastrofale. Piulițele și prezoanele excesiv de strânse se pot deforma, întinde și rupe, mai ales atunci când se circulă pe străzi denivelate.
Strângerea excesivă sau insuficientă a piulițelor sau a prezoanelor roții poate avea consecințe potențial catastrofale. Piulițele și prezoanele excesiv de strânse se pot deforma, întinde și rupe, mai ales atunci când se circulă pe străzi denivelate.
În ultimii ani s-a observat că practica larg răspândită de folosire a pistoalelor pneumatice sau electrice convenționale la putere maximă degradează sistematic filetele la fiecare instalare, iar componente importante precum prezoanele, șuruburile sau piulițele nu mai funcționează corect. Se poate întâmpla, de asemenea, ca alte părți – cum ar fi butucul – să se deterioreze atunci când șuruburile sunt înșurubate în interiorul acestuia. O consecință a acestei degradări este o fixare incorectă a butucului roții, o situație care are loc mai frecvent decât s-ar crede.
Tema strângerii corespunzătoare a roților devine din ce în ce mai relevantă, datorită evoluției constante a vehiculelor.
Creșterea dimensiunii mașinilor – atât a dimensiunilor generale, cât și a dimensiunilor roților – și, în același timp, dimensiunea mică a butucului este motivul pentru care grupul roată-disc-butuc al unei mașini din prezent suferă mult mai mult din cauza tensiunilor generate de forțele care converg în acel punct, comparativ cu un vehicul de acum 20 sau 25 de ani.
Strângerea neregulată a piulițelor roții ar putea provoca într-o perioadă scurtă de timp un joc infim în grupul roată-disc-butuc, ceea ce va duce la unele probleme.
Deoarece discul se freacă alternativ de plăcuța de frână și va face acest lucru mai frecvent după o primă frânare, plăcuța va tinde să-și ajusteze poziția pe disc, motiv pentru care ar putea fi generate vibrații mai intense.
Frecarea alternativă (uneori o putem observa chiar prin mișcarea roții cu mâinile) va încălzi discul într-o anumită zonă mai mult decât în alta și, în momentul frânării, utilizatorul va observa o vibrație clară a volanului, din cauza neregularității frecării pe disc în urma temperaturilor diferite generate.
Se poate face diferența foarte simplu între acest caz și cazul mai generic de „disc îndoit”. În acest din urmă caz, atunci când apare problema, volanul vibrează, dar pedala nu. De-a lungul vieții acelui disc și acelor plăcuțe, discul se va deforma și chiar și plăcuțele vor arăta o uzură neregulată. De la deformarea discului din cauza frecării constante și alternative, va începe să vibreze și pedala.
Tema strângerii corespunzătoare a roților devine din ce în ce mai relevantă, datorită evoluției constante a vehiculelor.
Creșterea dimensiunii mașinilor – atât a dimensiunilor generale, cât și a dimensiunilor roților – și, în același timp, dimensiunea mică a butucului este motivul pentru care grupul roată-disc-butuc al unei mașini din prezent suferă mult mai mult din cauza tensiunilor generate de forțele care converg în acel punct, comparativ cu un vehicul de acum 20 sau 25 de ani.
Strângerea neregulată a piulițelor roții ar putea provoca într-o perioadă scurtă de timp un joc infim în grupul roată-disc-butuc, ceea ce va duce la unele probleme.
Deoarece discul se freacă alternativ de plăcuța de frână și va face acest lucru mai frecvent după o primă frânare, plăcuța va tinde să-și ajusteze poziția pe disc, motiv pentru care ar putea fi generate vibrații mai intense.
Frecarea alternativă (uneori o putem observa chiar prin mișcarea roții cu mâinile) va încălzi discul într-o anumită zonă mai mult decât în alta și, în momentul frânării, utilizatorul va observa o vibrație clară a volanului, din cauza neregularității frecării pe disc în urma temperaturilor diferite generate.
Se poate face diferența foarte simplu între acest caz și cazul mai generic de „disc îndoit”. În acest din urmă caz, atunci când apare problema, volanul vibrează, dar pedala nu. De-a lungul vieții acelui disc și acelor plăcuțe, discul se va deforma și chiar și plăcuțele vor arăta o uzură neregulată. De la deformarea discului din cauza frecării constante și alternative, va începe să vibreze și pedala.
Cum se obține o strângere corespunzătoare?
Strângerea roților trebuie efectuată cu ajutorul unei chei dinamometrice, cu un cuplu de strângere specific, corespunzătoare dimensiunilor, materialului piulițelor și prezoanelor și tipului de filetare. Cuplul de strângere este indicat în general în broșura de întreținere a vehiculului.
Puteți utiliza o cheie cu impulsuri convențională, la cea mai joasă setare (cuplul de strângere al instrumentului nu trebuie să depășească cuplul necesar) sau chei cu o funcție de limitare a cuplului, ceea ce va garanta că nu va fi depășit cuplul specificat.
Utilizarea unui cuplu de strângere mai mic decât cel prescris poate duce la slăbirea șuruburilor, în timp ce un cuplu mai mare poate duce la deformarea discurilor sau poate crește riscul de rupere, pe lângă dificultatea slăbirii șuruburilor în cazul găuririi.
Pentru a garanta un contact bun între roată, disc și butuc, este bine să efectuați o strângere „în stea”, strângând mai întâi o piuliță și apoi cea opusă (în loc de următoarea).
Exemple de stele cu 4, 5 sau 6 prezoane:
Roțile sunt montate corect atunci când piulițele au fost strânse la cuplul specificat de producătorul vehiculului și roata este aliniată corespunzător pe butuc.